Da, albirea dinților cu oțet poate fi dăunătoare deoarece oțetul este acid și poate înmuia și eroda smalțul. Chiar dacă dinții par puțin mai strălucitori la început, expunerea repetată poate crește sensibilitatea, irita gingiile și poate face dinții mai predispuși la pătare și carii. Există metode de albire mai sigure, inclusiv produse aprobate de stomatologi și tratamente profesionale.
Interesul pentru un zâmbet mai strălucitor a făcut ca metodele de albire „naturale” să fie populare, iar oțetul este unul dintre cele mai comune. Majoritatea oamenilor folosesc otet de mere, dar otetul alb este mentionat si in retetele online.
Ideea este simplă: acidul poate slăbi unele pete de suprafață și placa, așa că o clătire rapidă poate face dinții să arate mai curați. Unii oameni aplică oțet cu bumbac, îl diluează în apă ca o apă de gură sau îl amestecă cu bicarbonat de sodiu și perie.
Oțetul are un pH scăzut, ceea ce înseamnă că este acid. Când dinții sunt expuși la acizi, smalțul se poate înmuia temporar. Dacă expunerea la acid este frecventă sau prelungită, smalțul se poate uza în timp.
Smalțul nu crește înapoi. Odată ce se subțiază, dentina subiacentă devine mai expusă, ceea ce poate face dinții să pară mai galbeni, să se simtă mai sensibili și să devină mai ușor de deteriorat.
Oțetul poate reduce unele pete extrinseci (de suprafață), în special din alimente și băuturi. Orice schimbare vizibilă este de obicei minoră și de scurtă durată.
Schimbul contează. O metodă care „albește” prin slăbirea smalțului poate avea efect invers, deoarece smalțul mai subțire poate dezvălui dentina galbenă și poate crește noile colorări. O abordare sigură de albire ar trebui să îmbunătățească culoarea fără a sacrifica structura dintelui.
Eroziunea smalțului: Acidul poate uza treptat smalțul, ducând la modificări permanente ale rezistenței și aspectului dinților.
Sensibilitate dentara: Pe măsură ce smalțul se subțiază, dinții pot reacționa mai puternic la alimente și băuturi reci, fierbinți, dulci sau acide.
Iritația gingiilor: Oțetul poate înțepa și inflama țesutul gingival, mai ales dacă gingiile sunt deja sensibile sau există mici tăieturi.
Risc mai mare de carie: Smalțul mai slab oferă mai puțină protecție împotriva cariilor. Dacă periajul devine dureros din cauza sensibilității, placa se poate acumula mai repede.
Rezultate neuniforme: Îndepărtarea petelor poate fi neregulată, iar eroziunea poate crea un aspect plictisitor sau translucid la marginile dinților.
Folosind oțet zilnic sau pentru clătiri lungi. Chiar și oțetul „diluat” este încă acid, iar expunerea repetată crește riscul.
Periați imediat după folosirea oțetului. Acidul poate înmuia smalțul, iar periajul imediat poate crește uzura. Dacă ai avut ceva acid, clătește cu apă și așteaptă înainte de periaj.
Combinând oțetul cu bicarbonatul de sodiu. Amestecul se poate simți „curățător”, dar poate crește abraziunea și nu este un sistem de albire controlat.
Copierea rețetelor din rețelele sociale. Albirea nu este unică pentru toate; sensibilitatea existentă, restaurările și sănătatea gingiilor schimbă ceea ce este sigur.
Produsele de albire fără prescripție medicală pot ajuta atunci când sunt utilizate conform instrucțiunilor. Căutați produse concepute pentru dinți (nu acizi DIY) și urmați cu atenție instrucțiunile de pe etichetă.
Pastele de dinți pentru albire pot lustrui petele de suprafață și pot fi un bun punct de plecare dacă doriți o îmbunătățire ușoară fără albire.
Dacă doriți o schimbare vizibilă a culorii, albirea profesională este cea mai sigură cale. Dentiștii pot verifica cariile, inflamația gingiilor și uzura smalțului înainte de albire, apoi pot alege o metodă care se potrivește dinților tăi.
Albirea în cabinet și tăvile de acasa supravegheate de stomatolog folosesc geluri controlate pe bază de peroxid. Această abordare este mai previzibilă și mai ușor de ajustat dacă apare sensibilitate.
O mulțime de „îngălbenire” provine din colorarea suprafeței. Periajul zilnic cu pastă de dinți cu fluor, folosirea aței dentare și curățările regulate fac adesea ca dinții să pară vizibil mai proaspeți.
Dacă ceaiul, cafeaua, vinul roșu sau fumatul fac parte din rutina ta, reducerea frecvenței și clătirea cu apă ulterior poate ajuta la încetinirea colorării.
Dacă aveți sensibilitate, uzură vizibilă a smalțului, recesiune a gingiilor sau carii frecvente, omiteți albirea DIY. Același lucru este valabil și pentru persoanele cu coroane, fațete sau lipire pe dinții din față, deoarece aceste restaurări nu se vor albi în același mod ca smalțul natural.
Un dentist poate identifica dacă schimbarea culorii este colorarea suprafeței, subțierea smalțului sau o problemă internă. Acest diagnostic determină cel mai sigur mod de a-ți îmbunătăți zâmbetul.
Nu; oțetul este acid și poate eroda smalțul, crescând sensibilitatea și riscul de carie.
Albirea cu peroxid supravegheată de stomatolog cu tăvi personalizate este cea mai sănătoasă și cel mai puțin dăunătoare.
Da; oțetul alb poate eroda smalțul, poate agrava sensibilitatea și poate irita gingiile.
Niciunul nu albește cu adevărat în mod natural; cel mai bine este curățarea profesională plus periajul cu fluor pentru a preveni petele.
Poate îndepărta smalțul, poate provoca arsuri, crește sensibilitatea și crește riscul de carie.
Blog
Deci, cum afectează pierderea dinților vorbirea? În acest articol, vom analiza în detaliu efectele pierderii dinților…
